Rusaliile

                                                       Olimpia Cotan-Prună

dr. Simona  Prună - Grigore

             Peisajul mitic românesc este populat pe timpul verii de zânele străbune, spirite feminine, în cete de câte 9, ce poartă mesaje ale mitului cosmic universal, ce ajung la noi pe căi orale, calendaristice, dar mai ales prin legende, povestiri, datini şi obiceiuri.

             Mitologia românească surprinde concepte de istorie ce nu au ajuns încă filozofie. Datinile şi obiceiurile poartă mesaje complexe ale experienţei de viaţă, din care se pot reconstitui programe de iniţiere, de cunoaştere, cu trimiteri directe la practica materială şi mentală a mediului de viaţă social, biologic, geografic, meteorologic etc. Ceremonialul Cetelor sacre feminine, care sunt cele mai vechi din istorie, îmbracă o diversitate de forme şi acţiuni şi poartă multiple informaţii din toate domeniile existenţiale, ce nu pot fi şterse de interdicţii subiective, vremelnice.

În arealul geto-dac vestalele se numesc ZÂNE şi au în centru pe Marea Zână Mamă, temelie a matriarhatului geto-dac unic în lume prin bogăţia simbolistică, obiectele de cult, arta vestimentaţiei etc. Zânele înţelepte – Babele – au mesaj sacru, benefic şi de neatins în Panteonul străvechi geto-dac. Istoria şi înţelepciunea străbunilor noştri geto-daci s-a refugiat în mitologia românească complexă, structurată şi recunoscută după logica iniţiatică, un veritabil arhetip universal.

Toate informaţiile cu privire la Rusalii au fost cunoscute indirect, din ceremonialul cetelor de iniţiere, cunoscute sub multe forme în aria străveche geto-dacică:  Hesperidele, Gorgonele, Orele, Zorile, Moirele, Ursitoarele, Zamolsele, Maginikele, Drăgăicele, Crăciunikele,  Rusaliile, Sânzienele, Lioarele, Paparudele, Căluienile, Alexiile, Floraliile, Lăzăriţele, Verişoarele, Dârdaicele, Suratele, Mătcuţele, Ovideniile, Farmacoanele, Iordanele, Mironosiţele etc. ce poartă mesajele experienţei de viaţă. Zânele sunt mesagere ale lumii vechi şi se grupează în jurul unei personalităţi ce-o reprezintă pe Zâna Mamă, axul central, fiindcă cea mai importantă fiinţă a tot ce există este Mama Născătoare şi protectoare, pretutindeni în natură.

La geto-daci se păstrează cea mai veche Zână cu numele de NIKA, dăltuită şi pe pietrele de căpătâi, stâlpii funerari, chiar şi pe crucile creştine, dar mai ales pe pecetea de sacralizare a pâinii: pristolNIK. Această Zână a Cerului şi Pământului are în subordine cele 8 magii sau megaenergii cosmice atât de prezente în datina de la 9 Martie a Măcinikilor. Toate marile personalităţi feminine sub numele de Mari Preotese au preluat mereu şi mereu simbolistica Marii Mame, ce concentrează toată ştiinţa veche a strămoşilor noştri. Cetele sacre feminine sunt cele mai vechi şi sunt specializate. În datinile româneşti ele fac posibilă înţelegerea continuităţii existenţei omului în mediul cosmic, natural, biologic, cultural istoric. Zânele Bătrâne începând cu Nika, Geea, Dokia etc, sunt onorate si păstrate cu sfinţenie de către femei în datini şi obiceiuri, în Calendarul Babelor (Înţeleptelor), în basmele noastre, depozite şi refugiu al istoriei vechi. Aceste Zâne jalonează întreaga existenţă.

          Regimul de viaţă - calendarul străbunilor geto-daci, este jalonat de personalităţi feminine dintre care un loc special au Rusaliile ca zâne de vară, despre care primim informaţii mai ales din reacţia Sânzienelor  iniţiate de Drăgaică, şi din ritualul Căluşarilor unici în Europa şi în lume, care alungă după o perioadă de toleranţă unanim acceptată, influenţele nefaste ale acestora. Datinile atenţionează oamenii asupra  efectele negative specifice unor legităţi cosmice pe care omul nu le poate anula. Tărâmul Zânelor e o lume aparte unde totul e încremenit, iar pământenii nu le pot încălca hotarele.

În mitologia europeană şi asiatică locul de origine al Zânelor este deosebit şi Palatul de cleştar, fiindcă aici e originea lumii, unde Ursitoarele aprind la naştere candele pentru fiecare. Când se consumă sursa energetică luminoasă, iar fitilul a ars până la capăt, candela fiecăruia se stinge. La geto-daci se păstrează această informaţie în turta de ceară ce se întocmeşte la decesul omului şi care are o lungime cât statura sa, de arde până la 40 de zile, aprinzându-se câte puţin pe mormânt.

             Rusaliile încheie sărbătorile pascale. Evenimentele legate de Paşti debutează cu Postul  Mare, care durează şase săptămâni – 40 de zile. Rusaliile sau Duminica Mare sunt în a 8-a  săptămână de după Paşti,  dar nu mai puţin de 40 de zile. În popor se precizează că-i vorba de 50 de zile, durată în care Rusaliile sunt tolerate până în Duminica Mare, după care se numără apoi toate Duminicile până la Lăsata Secului pentru Postul cel Mare, la Soroc, când se împlinesc 40 de Duminici de la Duminica  Rusaliilor.

             Rusaliile sunt o prezenţă specială şi deosebită la 50 de zile după Paşti, aspect consemnat şi în Biblie (Exodul 34 – 36), nefiind singular cu privire la datinile geto-dace, amintindu-se şi cele legate de seceriş, specifice lumii Dunărene, cunoscute sub obiceiul Barba Grâului. Nu e un secret că de fapt cele 50 de zile sunt asistentele zânei cosmice, Ana, reprezentată de Nika, cu cei 50 de Anu.nachi consemnaţi pe tăbliţele străvechi sumeriene. Ele străbat pământul găurind cu sfredelul un strat  să iasă la suprafaţă.

             Rusaliile hălăduiesc  în cete de câte 9, dar în popor se precizează că sunt în număr fără soţ şi la propriu şi la figurat, ce semnalează o realitate desprinsă din descântece şi blesteme, că sunt geloase pe fete si femei, care au soţ-bărbat.

             Sânzienele alungă Rusaliile cu: 9 stegurele, cu 9 lopăţele, cu 9 măturele,  toate indicând numărul Rusaliilor. Rusaliile nu sunt Zâne ale soarelui, că înaintea lumii născătoarelor a existat lumea celor făcuţi, iar nu născuţi. Interesant este că Rusaliile sunt localizate între Hotară, în literatura populară. În incantaţia culeasă din munţii Apuseni, cu numele 9 Floricele, Rusalina are surori pe Marina şi  Mădălina, care s-au dus la Rusale-ntre hotară, adică la răscruci, unde-s cele mai puternice vârtejuri.

            Căluşarii merg în vinerea Rusaliilor, în zori, la Răscruce, de leagă Ciocul Căluşului, sau Steagul care este numai alb. În vârf se pune busuioc, pelin, leuştean şi încă şase plante de leac. În jurul unei drob de sare căluşarii se prind în cerc şi vătaful îi stropeşte cu apă neîncepută. Îşi ciocnesc ciomegele între ei, îşi bagă în nas şi urechi pelin, închid gura şi dau ocol de 9 ori în jurul Steagului. Depun jurământul în faţa Vătafului numai ceilalţi 8 căluşari, fără Mutu, că altfel îşi pierde puterile şi-l pocesc Rusaliile.

Rusaliile au un loc central dacă li se acordă atâta atenţie prin măsurile de întâmpinare şi de coexistenţă vigilentă în prezenţa lor, până sunt alungate din toate ungherele: Gonim vânturile turbate,/ Să rămână vetrele curate,/ Ca boabele de rouă din cer picate. Duminica Rusaliilor mai este numită şi Duminica Teiului şi a frunzelor de Nuc pe care se împarte şi coliva. Nucul e semănat de păsările cerului şi înfloreşte în noaptea de Sângeorz. Lemnul de nuc nu putrezeşte uşor şi din el se face jugul boilor, butucul roţii de car, chiar şi copârşeul. Lemnul de Tei e sacru, după cum arată şi numele său, fiindcă se prelucrează uşor şi te protejează de duhurile rele, că nici fulgerul nu trece prin el. Ceaiul de tei e calmant, din coajă se face mămăliguţă de tei ce se mănâncă cu ciorbă sau tocăniţă de dragavei (ştevie).

Tărâmul Zânelor străvechi este captivant şi cine i-a trecut pragul e uluit, e captivat, iar remediul părăsirii acestui loc este doar îmbunarea Rusaliilor, ce au cheile de intrare şi ieşire din această capcană cosmică. 

JOILE

Cele mai importante zile erau în vechime Joile, iar cele din săptămânile de după Paşti, până la Rusalii sunt numite de către popor Joile Nebune. În datinile străvechi ele au nume şi sunt rânduite.

Joia Mare este în Săptămâna Patimilor pentru care se aprinde Focul de Joi Mari, prin care  se asigură energia necesară morţilor, care ies din morminte. În biserică  se face şi ultima colivă până la Înălţare, în a 6 a săptămână după Paşti, şi se oficiază Slujba celor 12 Evanghelii. Prima Joie de după Paşti este Joia Babelor, adică a înţeleptelor străvechi numite şi sfinte, care se păstrează în numele zilelor săptămânii. În această zi bătrânele pun Evanghelii şi fetele varsă la fântână apă pentru 9 strămoşi pe care-i numesc. Este Zorina, sau  Cea de pe ape, cu sensul că e vorba de o lume anterioară, ce începe cu topirea gheţii atât de prezentă în Mitul cojoacelor Dochiei. Alte Joi importante mai sunt Sfredelul Rusaliilor, Stratul de Rusalii, Paştele Cailor – Sântoaderii, Tudorusele (în munţii Buzăului se află Pădurea Tudoruselor sub care se află o peşteră cu multe coridoare, cu încăperi de mari dimensiuni, luminate de o sursă necunoscută), Izvorul Tămăduirii, Paştele Rohmanilor, Căluiana, Ispasul, când se măsoară cu pasul răscrucile etc.

Săptămâna Rusaliilor începe Joia şi se şi se termină Miercuri, timp în care se concentrează întreaga lor semnificaţie. O motivaţie majoră a determinat  cultura străveche să axeze calendarul străvechi pe Rusalii din moment ce toate Duminicile se numără în raport cu aceste zâne bătrâne, ba mai mult, numai Sâmbăta se pomenesc morţii. Sărbătoarea Rusaliilor, adică Duminica Mare, este precedată de Moşii cei mari, din Sâmbăta Rusaliilor. În vechime săptămânile aveau 9 zile. Alungarea Rusaliilor începea cu 9 zile înainte.

Un alt obicei, Paparudele, invoca Zâna Ploii Curate, în ajun de Sânziene, când Rusaliile îşi pierd forţele distructive.

În Joia a 4 a este ziua Stratului de Rusalii, când încep să sfredelească pământul să-şi pregătească drumul de întoarcere.  Este ziua în care se naşte Căluşul,  zeu protector al Cailor albi mânaţi de Sântoader, care poartă Rusaliile timp de 9 zile, că ele nu ating pământul, ci plutesc în văzduh până la Paştele Cailor. În această Joie se leagă Ciocul căluşului şi se încheagă Cetele de Căluşari care depun jurământul de alungare a  Cailor lui Sântoader, că-i vremea când fată iepele. Căluşarii bătătoresc pământul cu picioarele, cu toiegele, cum fac şi Sânzienele cu toiegelul cu ciuboţelele, aspect ce ne indică persoane minore, care se instruiesc în aceste datini, ca să nu revină uşor Rusaliile pe pământ.

Sântoader este simbolul bărbatului ce poartă energii cosmice vitale, pe un Cal Alb ce mănâncă jar, cu o costumaţie care se scaldă în flăcări, are un Paloş fermecat – un fulger încremenit (laser) şi un Buzdugan, adică o minge de foc pe care o struneşte şi-o foloseşte cu direcţii precise, înaintând pe poziţii avantajoase de procreere ca pretendent la mâna Cosânzenei.

După 40 de zile Rusaliile mai scapă şi se cuibăresc în diverse locuri până le alungă din toate cotloanele Sânzienele şi Căluşarii. Din Duminica Mare, Rusaliile mai sunt tolerate 3 zile, pe care oamenii le păzesc cu sfinţenie fiindcă, mare trebuie să fie respectul lor la adresa Zânelor vechi. Ca măsură de prevedere la plecarea Rusaliilor acestea sunt însoţite de Rusitori, care timp de 8 zile le escortează pentru ca alaiul de morţi ieşiţi din morminte să se întoarcă în ţărână,  iar energiile telurice trebuie bătătorite cu picioarele şi cu toiegelele ca să rămână în adâncuri.

Rusaliile sunt energii cosmice ce indică transformări din natură, care nu tolerează nici morţii care ies din morminte, reflectate în starea de normalitate deranjată a oamenilor, plantelor, apelor, animalelor domestice. Ele aduc în aer vijelii, grindină, iau mirosul florilor şi puterea leacului plantelor numai în Săptămâna Rusaliilor, de Tudorusalii şi de Stratul sau Sfredelul Rusaliilor, când se fac şi găuri în urechile fetelor pentru cercei, aspecte ce rememorează o amplă transformare cosmică de echilibrare. Rusaliile ies din Pământ când pe Cer apare steaua luminoasă din constelaţia Taurului numită Găinuşa, în a 4 a Miercuri de după Paşti, numită în popor Sfredelul Rusaliilor. Tudorusaliile sau Strodul de Rusalii, adică Patul de iarbă,  aminteşte că e vremea când se primenesc saltele cu paie noi, când se naşte Căluşul.  

Pe unde trec Sânzienele şi Căluşarii nu mai au putere Rusaliile. Ele sunt zâne Bătrâne,  mari şi străvechi. Vin să petreacă Paştele cu cei vii şi refuză să plece de bunăvoie. Aceste duhuri periculoase sunt întâmpinate de oameni cu multă diplomaţie. Ele au nume ca: Rudeana, Ruja, Rusandra, Păscuţa, Joimăriţa, Trandafira, Magdalena, Tirana, Tudosia, Ana, Marghita, Erodia, Margalina, Samadiva, Santasia etc. Ca să nu le supere, oamenii le numesc indirect, cu vorbe de alint cum ar fi: Ielele, Frumoasele, Blândele, Vântoasele, Irodiile, Bunele, Mândrele, Luminoasele, Dânsele, Doamnele, Cele sfinte, Împărătesele văzduhului, Fetele câmpului, Măiastrele, Miluitele, Ursoaile, Puternicile, Vijeliile, Fremătătoarele, Zburătoarele, Zbuciumatele, Cântătoarele, Vrăjitoarele, Fermecătoarele, Răşchiratele, Albele, Şoimanele Strălucitoarele etc. Şoimana sau Joimana e conducătoarea Joilor, iar Rosalia, RosăNika este autoritatea absolută.

Toate zânele sunt fecioare, deci fac parte din lumea androgină. Mutul din alaiul Căluşarilor aminteşte permanent şi roteşte un simulacru de falus ca semn că în noua lume un rol important în procreere revine bărbatului, pe care lumea zânelor bătrâne, cum sunt Rusaliile, nu l-au cunoscut şi de aceea efectele negative din vremea lor ating cu precădere bărbaţii, ele fiind inviduoase pe neveste acestora că îi au. Mutul aruncă cu ouă sparte peste fete, să nu le zăpăcească Rusaliile, şi mai ales peste nevestele fără copii. Rusaliile nu pot fi mame şi nu pot atinge pământul. Din datina Rusaliilor înţelegem că bărbatul este participant la creaţia omului şi e un dar al Zânei Nika, el este Voi.Nik, iar infertilitatea este cea mai grea neîmplinire umană. Rugăciunile mamelor pentru familie au cea mai mare importanţă psihologică benefică. Să nu uităm că tot ce există pe lume are O MAMĂ, adică un punct originar.

Ansamblul modalităţilor de seducţie al Rusaliilor îi găseşte nepregătiţi mai ales pe bărbaţi, care nu se pot apăra şi pot fi pociţi, ologiţi, că le ia bărbăţia şi mândria şi le dă glas de femeie, aspect ce indică fragilitatea sexului masculin şi cerinţa de protecţie a întregii colectivităţi, care se pregăteşte să preîntâmpine prin datini şi obiceiuri aceste neajunsuri: Gura să ţi-o strâmbe,/ Graiu-ţi nu s-aude.  Rusaliile sunt un pericol şi pentru femei, care cad într-un somn himnotic şi întrebate dau răspunsuri pe care, în stare normală, nu le cunosc. Indică locul unde-s lucruri furate şi autorul furtului, prezic soarta şi dau sfaturi. Se spune în popor că au căzut în Somnul Rusaliilor. Armele de seducţie ale Rusaliilor se adresează organelor de simţ, dar şi raţiunii. Atracţii vizuale antrenează flori şi frunze rupte, iar crengile-s duse-n vârtejuri ca ciulinii pe creste. Apar curenţi eterici subtili ce pot ataca femeile ce trebuie să-şi acopere capul, chiar şi în biserică. Bărbaţii sunt atacaţi de energiile telurice dacă dorm pe câmp ori sub nuci, iar în apă n-au putere să înoate şi se duc la fund.

Cetele masculine de Căluşari vindecă în jocul lor suferinzii şi alungă Rusaliile cu 9 plante de leac, cu un drob de sare, cu bâtele, cu chiote şi comenzi de alungare a acestora, bătătoresc pământul la răscruci, peste moviliţe.

Rusaliilor li se pregătesc ofrande de Moşii cei Mari sau Moşii de Vară ca să plece mulţumite. Cele mai importante ofrande sunt cerealele din colivă şi  pâinea sub diverse forme şi mărimi, apa şi fructele, însoţite de luminikă (lumina lumânărilor). Nu întâmplător se numesc aceşti colăcei sâmţi, sâmbeciori, moşiori, mărturia, joimărica, răscrucile, îngeri – toţi sunt pentru Joia Mare.  Dacă au făcut şi rău, atunci Rusaliile sunt alungate cu vorbe rele, cu insulte că sunt bătrâne, gârbovite, urâte, duhuri rele, răşchirate, spurcate, dar cele mai de temut împotriva lor sunt blestemele însoţite de puterea plantelor de leac dintre care cele mai eficiente sunt leuşteanul şi odoleanul, cârtăneasa şi avrămeasa, usturoiul, pelinul, salvia, teiul, nucul. Omul singur nu le poate distruge, că nu-i atât de puternic în raport cu forţele cosmice, dar poate preîntâmpina efectele acestor manifestări naturale ce pot fi nocive, dar şi benefice.

Duratele temporale ce separau aceste evenimente în aşteptare erau octogonale, dar desele reaşezări ale calendarului le-au desfiinţat şi putem înţelege neconcordanţele în timp, unde sunt prezente mereu cele 8 sau 9 zile, că orice grup are un şef adică 8 plus 1 fac 9, sau multiplul acestuia. Pe baza acestor informaţii se poate reface Calendarul Babelor care avea tot 8 luni, de la 21 martie la 20 noiembrie, de Ovidenie, când se înnoia anul. Fiecare lună avea 40-45 de zile a câte 5 săptămâni cu câte 8 zile fiecare.

Spaţiile preferate ale energiilor cosmice, numite Rusalii în popor, sunt codrii neumblaţi, văzduhul, apele mari, la fântâni, în pomi, în scorburi, la streaşina casei, în ostrovele pustii, pe movile, dar mai ales la răscruci. Oamenii pot cerceta numai urmele lăsate de trecerea lor ca locul bătătorit, ori iarba arsă, înnegrită. Se simte în aer un zumzet neînţeles, te trec fiori reci din creştet până la călcâie. Rareori oamenii le aud, fiindcă ele se deplasează în aer pe căi ori unde neaccesibile oamenilor.

Memoria colectivă reţine Rusaliile şi pe căi auditive ca având alai de lăutari, fluieraşi, cimpoieri, clopoţei, trâmbiţe, cântă în cor, chiuie, hălăduie pe vârtejuri iscate din senin. Sunt zâne distractive deoarece beau şi petrec. Întreaga natură e plină de miresme îmbietoare pe care le iau cu ele când pleacă alungate de Sânziene şi de către Căluşari, pe căi vibraţionale ce cutremură pământul, acolo unde joacă Hora Rusaliile. Oamenii  se adună în alaiul Sânzienelor şi joacă Brâul şi Bătuta, dar mai ales Rustemul ,bătând pământul ca să le alunge.

            Citind urmele Rusaliilor oamenii pot preîntâmpina relele aduse de vârtejul acestora prin respectarea unor reguli: să nu iasă noaptea din casă, să nu adoarmă sub copaci, mai ales sub nuci, să nu aducă noaptea apă de la fântână, să nu facă baie în râuri, lacuri sau ape mari, să nu răspundă dacă îi cheamă voci necunoscute, să culeagă plante de leac şi să le pună în casă şi în sălaşul vitelor. Oamenii să ţină plantele de leac lângă corp, la brâu şi în sân, dar şi sub aşternut.

             Rusaliile sunt foarte importante fiindcă sunt expresia evenimentelor cosmice de vară, aspect ce justifică armata de vestale, de Căluşari, de Jieni, de Juni care se leagă prin jurământ să alunge Rusaliile. Cetele sacre de preîntâmpinare a Rusaliilor sunt alcătuite din femei şi bărbaţi maturi ce iniţiază tineretul, diferenţiat pe vârste, cum să ocolească, să preîntâmpine efectele negative simbolizate de Rusalii ca energii, vortexuri ale existenţei cosmice, telurice, pulsaţiile Centrului Galactic preluate din Soare de către Pământ, dar şi de fiinţa umană. Iată motivaţia străveche pentru care, dintre cele trei zile de Rusalii, una este dedicată Sfintei Treimi.

Creştinismul  n-a  putut alunga din calendar Rusaliile, ce se ţin în Duminica Mare, şi le-a ancorat cu Sfânta Treime, când se pogoară Sfântul Duh, liniştea de care are nevoie natura şi omul ca să existe. Troadele, Troiele, Troiţele, Sfânta Treime indică grupuri de Zâne sacre străvechi ale geto-dacilor: Trisfetitele, Ursitoarele, Tripla Hecate etc fac parte din acelaşi areal (vezi şi toponimia: în zona Cruşova din Macedonia există localitatea Tristi.nika, dar şi în judeţul Tulcea există localitatea Tristinic).

De Rusalii au loc sărbători populare din vremuri ancestrale, cunoscute sub numele de Târgul Moşilor, unde se juca Hora şi Rustemul, Brâul, Voiniceasca şi de unde nelipsiţi erau Căluşarii, cu care se chiuia şi se bea până noaptea târziu, cu tropotituri şi cu strigături. În această zi se împarte Pârga pământului, pentru Rusalii. În toate bisericile ortodoxe se fac slujbele mari, se citesc frunzele de nuc şi tei, în faţa altarului pe care îngenunchează preotul. Se împarte colivă, colac zânei, se dă vin în cană de lut cu leuştean prins de toartă, cu lumânare şi basma, toiag de lână, cu ştergar. Ofrandele se dau în locurile unde se pot cuibări Rusaliile şi anume: la fântână, la cimitir, la răscruci, pe movile, acasă şi la biserică. Ofrandele de acasă trebuie să fie aburinde, indicând şi hrana pentru duhuri: păsat cu lapte, colărezi, tăiţei cu lapte, bulgur etc.

Cea mai importantă activitate de menţinere a sănătăţii şi echilibrului alimentar era culegerea plantelor de leac care îşi pierdeau puterea după Rusalii. Această activitate este magică şi impune un anume ceremonial în care erau antrenate, ca iniţiere, tinerele-pubere: Sânzienele. Culegătoarele de plante medicinale spuneau rugăciuni speciale, posteau şi trăiau în curăţenie trupească şi sufletească. Farmacoanele, femeile iniţiate în culegere plantelor de leac, colindă pădurile şi protejează plantele de leac, însemnând locurile speciale pentru fiecare grupă de plante. În ziua sorocită, de Rusalii de regulă, se sculau de dimineaţă şi porneau ferindu-se a se întâlni cu cineva. Dacă trecea cineva pe lângă ea saluta cu mâna, nu răspundea nici la Bună Dimineaţa, cum procedează Mutul Căluşului. Când ajungea la vatra plantelor pe care le culegea, îngenunchea, se ruga şi lăsa în loc sare şi pâine. Plantele se uscau în aer curat mai la umbră, şi se păstrau în trăistuţe de pânză albă, iar din ele se făceau fierturi tot anul, ce se beau ca ceaiuri, dar se utilizau şi la spălatul pe faţă, pe picioare, cât şi la îmbăiatul întregii familii. Bătrânele lecuitoare ce le foloseau erau doftoroaiele satelor, farmacoanele străvechi.

Rusaliile sunt mesaje de  înţelepciune străveche ce stimulează mentalul prin acţiunile practice, prin bogăţia simbolistică impusă de corpuri sacerdotale severe în datini şi obiceiuri de demult, scântei în cenuşa timpului de pe rugul existenţei noastre. Ele nu se nasc şi nu pier, sunt veşnice ca energiile cosmice.

           Rusaliile se adresează subconştientului şi puterea lor scapă de sub controlul logicii, sensibilizând organele de simţ, iar măsurile de prevedere sunt materiale şi se adresează cu precădere simţurilor.

Bibliografie:

1. XXX, Sărbători şi obiceiuri,  Editura Enciclopedică Bucureşti  - Academia Română, seria  Etnografie şi folclor;
2. XXX, Legende populare româneşti, Editura Albatros, Bucureşti, 1983;
3. A, Bucurescu, Dacia Divină, Editura Ahetip, Bucureşti, 2004;
4. Olimpia Cotan-Prună, Străvechimea multimilenară a matriarhatului geto-dac. Civilizaţia marilor preotese, Dacia Magazin nr. 44, Bucureşti, iulie 2007, pg. 51 – 52<
5. Eadem, Sânzienele – cete feminine de iniţiere, Dacia Magazin nr. 44, Bucureşti, iulie 2007, pg.52 – 54;
6.  Eadem, Kogaion – De la Gaea la Zamolxe, Dacia Magazin nr. 22, Bucureşti, mai-iunie 2005, pg.34 – 35;
7.  V. Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1983;
8. Ion Ghinoiu, Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Editura Agora, Bucureşti, 2008;
9.  Ion Ghinoiu, Panteonul Românesc –Dicţionar, Editura Enciclopedică,   Bucureşti, 2001;
10. M. Olinescu, Mitologie românească, Editura Şcoalelor, Bucureşti, 1994;
11. R. Vulcănescu, Mitologia Română, Editura Academiei  RSR, 1986.